A fost o dată, o familie care trăia fericită.
Iam estis feliĉa familio.
Nu s-au certat niciodată între ei. I-au ajutat pe părinți atât acasă cât și la câmp.
Ili neniam interbatalis. Ili helpis siajn gepatrojn hejme kaj kampe.
Dar nu aveau voie să se apropie de foc.
Sed ili ne rajtis proksimiĝi al fajro.
Trebuiau sa-și facă toată treaba în timpul nopții. Pentru că erau făcuți din ceară.
Ili ĉiam devis nokte fari sian laboron. Ĉar ili estis faritaj el vakso.
Dar unul dintre băieți a dorit nespus de mult să iasă la soare.
Sed unu el la knaboj sopiris eliri en la sunlumon.
Într-o zi dorința lui a fost mult prea puternică. Frații lui l-au avertizat…
Iun tagon la sopiro estis tro forta. Liaj fratoj avertis lin…
Dar a fost prea târziu! S-a topit sub soarele fierbinte.
Sed jam estis tro malfrue! Li fluidiĝis pro la varmega suno.
Copii din ceară erau atât de triști să-și vadă fratele topindu-se.
La vaksinfanoj tiel malĝojis vidi sian fraton forfandiĝi.
Dar au făcut un plan. Au modelat boțul de ceară topită într-o pasăre.
Sed ili faris planon. Ili formis la fandiĝintan vakson kaj kreis birdon.
L-au luat pe fratele-pasăre sus, pe un munte înalt.
Ili transportis sian birdo-fraton supren al alta monto.
Și cum soarele a răsărit, el a zburat cântând în lumina dimineții.
Kaj kiam la suno leviĝis, li forflugis kantante en la matenlumo.