Cândva, Găina și Vulturul erau prieteni. Trăiau în pace cu toate celelalte păsări. Nici unul dintre ei nu putea zbura.
Iam Kokino kaj Aglo estis amikoj. Ili vivis en paco kun ĉiuj aliaj birdoj. Neniu el ili sciis flugi.
Într-o zi, era foamete pe tărâm. Vulturul a trebuit să meargă foarte departe să găsească de mâncare. A venit înapoi foarte obosit. “Trebuie să existe o cale mai ușoară de a călători!” a spus Vulturul.
Iun tagon regis malsato en la lando. Aglo devis paŝi tre malproksimen por trovi manĝaĵon. Ŝi revenis tre laca. “Devas esti pli facila maniero vojaĝi!” diris Aglo.
După o noapte bună de somn, Găina a avut o idee briliantă. A început să adune penele căzute de la toți prietenii lor păsări. “Hai să le coasem împreună deasupra penelor tale,” a spus ea. “Poate că așa va fi mai ușor să călătorești.”
Post bona dormo Kokino havis brilan ideon. Ŝi komencis kolekti la falintajn plumojn el ĉiuj siaj birdaj amikoj. “Ni kudru ilin kunen super niaj propraj plumoj,” ŝi diris. “Eble tio faros vojaĝi pli facila afero.”
Vulturul era singurul din sat care avea ac, așa că a început să coase primul. Și-a făcut o pereche de aripi frumoase și a zburat mult la înălțime peste Găină. Găina a împrumutat acul dar la scurt timp s-a săturat de cusut. A lăsat acul pe dulap și s-a dus în bucătărie să facă mâncare pentru copiii ei.
Aglo estis la sola en la vilaĝo kun kudrilo, do ŝi komencis kudri unue. Ŝi faris al si paron da belaj flugiloj kaj flugis alta super Kokino. Kokino prunteprenis la kudrilon, sed ŝi baldaŭ laciĝis pri kudrado. Ŝi lasis la kudrilon sur la ŝranko kaj iris en la kuirejon por prepari manĝaĵon por siaj infanoj.
Dar celelalte păsări au văzut Vulturul zburând. I-au cerut Găinei să le împrumute acul ca să-și facă și ele aripi. Nu după mult timp, păsări care zburau erau peste tot cerul.
Sed la aliaj birdoj vidis Aglon flugi for. Ili petis Kokinon prunti al ili la kudrilon por fari flugilojn ankaŭ por ili mem. Baldaŭ birdoj flugis ĉie supre en la ĉielo.
Când ultima pasăre a adus înapoi acul împrumutat, Găina nu era acolo. Atunci copiii ei au luat acul și au început să se joace cu el. Când s-au săturat de joacă, au lăsat acul în nisip.
Kiam la lasta birdo redonis la pruntitan kudrilon, Kokino ne estis tie. Do ŝiaj infanoj prenis la kudrilon kaj ekludis kun ĝi. Kiam ili laciĝis pri la ludo, ili lasis la kudrilon en la sablo.
Mai târziu în dupa amiaza aceea, Vulturul a venit înapoi. A cerut acul ca să întărească niște pene care se despriseseră în călătoria lui. Găina a căutat în dulap. A căutat în bucătărie. A căutat în curte. Dar acul nu era de găsit nicăieri.
Poste tiun posttagmezon, Aglo revenis. Ŝi petis la kudrilon por ripari iujn plumojn kiuj malfiksiĝis sur ŝia vojaĝo. Kokino rigardis la ŝrankon. Ŝi rigardis en la kuirejon. Ŝi rigardis en la korton. Sed la kudrilo troviĝis nenie.
“Dă-mi timp o zi,” s-a rugat Găina de Vultur. “Atunci ai să poți sa-ți întărești aripa și să zbori din nou în căutare de hrană.”
“Doar o zi în plus,” a spus Vulturul. “Dacă nu poți găsi acul, va trebui să-mi dai unul din puii tăi drept plată.”
“Nur donu al mi tagon,” Kokino petegis Aglon. “Tiam vi povos ripari vian flugilon kaj flugi por akiri manĝaĵon denove.” “Nur unu tagon pli,” diris Aglo. “Se vi ne trovos la kudrilon, vi devos doni al mi unu el viaj idoj kiel pagon.”
Când Vulturul a venit a doua zi, a găsit Găina scurmând în nisip, dar nici urmă de ac. Atunci Vulturul a zburat în jos cu viteză și a prins unul din pui. L-a luat cu el. Mereu de atunci, oricând Vulturul apare, găsește Găina scurmând în nisip să găsească acul.
Kiam Aglo venis la venontan tagon, ŝi trovis Kokinon skrapantan en la sablo, sed neniu kudrilo. Do Aglo flugis tre rapide kaj kaptis unu el la idoj. Ŝi forportis ĝin. Ĉiam post tiam, kiam ajn Aglo aperas, ŝi trovas Kokinon skrapantan en la sablo por la kudrilo.
Când umbra aripii Vulturului apare pe pământ, Găina îi avertizează pe pui. “Fugi de pe pământul gol și uscat.” Și ei răspund: “Nu suntem proști. Vom fugi.”
Kiam la ombro de la flugilo de Aglo falas sur la kampo, Kokino avertas siajn idojn. “Eliru el la nuda kaj seka tereno.” Kaj ili respondas, “Ni ne estas malsaĝuloj. Ni kuros.”
Ann Nduku
Wiehan de Jager
Carmen Onuorah
rumana
3-a nivelo
Sonregistraĵo por tiu ĉi rakonto ankoraŭ mankas.
