Într-o zi, Iepurele mergea pe lângă malul râului.
Iun tagon Kuniklo marŝis laŭ la riverbordo.
Hipopotamul era și el acolo, făcând o plimbare și mâncând ceva iarba verde, bună.
Hipo ankaŭ estis tie, kie li promenis kaj manĝis iom da bongusta verda herbo.
Hipopotamul nu a văzut că Iepurele era acolo și din greșeală a călcat pe piciorul Iepurelui. Iepurele a început să țipe la Hipopotam, “Hipopotamule! Nu vezi că mă calci pe picior?”
Hipo ne vidis ke Kuniklo estis tie kaj ŝi senintence paŝis sur la piedo de Kuniklo. Kuniklo ekkriis al Hipo, “Vi, Hipaĉo! Ĉu vi ne vidis ke vi paŝas sur mia piedo?”
Hipopotamul și-a cerut scuze de la Iepure, “Îmi pare așa de rău. Nu te-am văzut. Te rog, iartă-mă!” Dar Iepure nu asculta și striga Hipopotamului, “Ai făcut-o intenționat! Ai să vezi tu într-o zi! Ai să plătești!”
Hipo pardonpetis al Kuniklo, “Mi tre bedaŭras. Mi ne vidis vin. Mi petas vian pardonon!” Sed Kuniklo ne volis aŭskulti kaj li kriis al Hipo, “Vi faris tion intence! Iutage vi vidos! Vi pagos!”
Iepure a mers în căutarea Focului și a spus, “Du-te, arde-l pe Hipopotam când va ieși din apă să mănânce iarbă. A călcat pe mine!” Focul a răspuns, “Nici o problema, Rabbit, prietene. Voi face precum ai cerut.”
Kuniklo iris trovi Fajron kaj diris, “Iru kaj bruligu Hipon, kiam ŝi elvenis de la akvo por manĝi herbon. Ŝi paŝis sur min!” Fajro respondis, “Neniu problemo, Kuniklo, mia amiko. Mi laŭ via demando faros.”
Mai târziu, Hipopotamul mânca iarbă departe de râu când, “Whoosh!” Focul s-a aprins în flăcări. Flăcările au început să ardă părul Hipopotamului.
Poste Hipo estis manĝante herbon malproksime de la rivero, kiam, “Vus!” Fajro ekflamiĝis. La flamoj ekbruligis la hararon de Hipo.
Hipopotamul a început să plângă și a fugit spre apă. Tot părul i-a fost ars de foc. Hipopotamul a continuat să plângă, “Părul meu a ars în foc! Mi-am pierdut tot părul! Părul meu frumos!”
Hipo ekploris kaj kuris al la akvo. Ŝia hararo tute forbrulis per la fajro. Hipo senĉese kriis, “Mia hararo forbrulis en la fajro! Mia hararo estas forbrulinta! Mia bela hararo!”
Iepure era fericit că părul Hipopotamului arsese. Și până în ziua de azi, de frica focului, hipopotamul niciodată nu se îndepărtează de apă.
Kuniklo ĝojis ke la hararo de Hipo estais forbrulinta. Kaj ĝis nun, pro timo de fajro, la hipopotamoj neniam iras malproksime de la akvo.
Basilio Gimo, David Ker
Carol Liddiment
Carmen Onuorah
rumana
2-a nivelo
Sonregistraĵo por tiu ĉi rakonto ankoraŭ mankas.
