Aceasta este Khalai. Are șapte ani. Numele ei înseamnă “cea bună” in limba ei, Lubukusu.
Jen Khalai. Ŝi havas sep jarojn. Ŝia nomo signifas “la bonulo” en ŝia lingvo, la lubukusa.
Khalai se scoală și vorbește portocalului. ” Te rog portocalule, să crești mare și să ne dai multe portocale coapte.”
Khalai vekiĝas kaj parolas al la oranĝujo. “Oranĝujo, mi petas, kresku granda kaj donu al ni multe da maturaj oranĝoj.”
Khalai merge pe jos la școală. Pe drum vorbește ierbei. “Te rog iarbă, să înverzești și mai mult și să nu te usuci.”
Khalai piediras al la lernejo. Survoje ŝi parolas al la herbo. “Herbo, mi petas, kresku verda kaj ne sekiĝu.”
Khalai trece pe lângă florile de câmp. “Florilor, vă rog să înfloriți mereu ca să vă pot pune în părul meu.”
Khalai preterpasas sovaĝajn florojn. Floroj, mi petas, daŭre floru, tiel ke mi povos meti vin en mian hararon.
La școală, Khalai vorbește copacului din mijlocul curții. ” Te rog copacule, să crești cu ramuri mari așa încât să putem citi la umbra ta.”
En la lernejo Khalai parolas al la arbo en la centro de la korto. “Arbo, mi petas, kreskigu grandajn branĉojn, tiel ke ni povas legi sub via ombro.”
Khalai vorbește gardului viu din jurul școlii ei. “Te rog sā crești des și să oprești oamenii răi să vină înăuntru.”
Khalai parolas al la arbedo, kiu ĉirkaŭas ŝian lernejon. “Mi petas, kresku forta kaj haltigu la malbonulojn enveni.”
Când Khalai se întoarce acasă de la școală, se duce în vizită la portocal. “Sunt portocalele tale coapte deja? întreabă Khalai.
Kiam Khalai revenas hejmen de la lernejo, ŝi vizitas la oranĝujon. “Ĉu viaj oranĝoj jam estas maturaj?” demandas Khalai.
“Portocalele sunt inca verzi” suspină Khalai. ” Pe mâine, portocalule,” spune Khalai. “Poate atunci vei avea o portocalā coaptă pentru mine!”
“La oranĝoj estas ankoraŭ verdaj,” Khalai suspiras. “Mi morgaŭ revidos vin, oranĝujo,” Khalai diras. “Eble tiam vi havos maturan oranĝon por mi!”