Acesta este povestea lui Ngede, ghidul de miere, și un tânăr lacom numit Gingile. Într-o zi, când Gingile era la vânătoare a auzit ciripitul lui Ngede. Gura lui Gingile a început sa saliveze la gândul mierii. S-a oprit și a ascultat cu atenție, căutând până când a văzut pasărea pe ramurile de deasupra capului. “Cip-cip-cirip” ciripea ea, oprindu-se din când în când să fie sigură ca Gingile o urma.
Jen la historio de Ngede, la Mielgvida Birdo, kaj avida junulo nomata Gingile. Unun tagon dum Gingile estis ĉasanta li aŭdis la vokon de Ngede. La buŝo de Gingile komencis akvumi pro la penso pri mielo. Li haltis kaj aŭskultis atente, serĉante ĝis li vidis la birdon en la branĉoj super sia kapo. “Ĉitik-ĉitik-ĉitik”, krakis la birdeto, dum li flugis al la sekva arbo, kaj la sekva. “Ĉitik, ĉitik, ĉitik”, li vokis, haltante de tempo al tempo por esti certa, ke Gingile sekvas.
După jumătate de oră, au ajuns la un imens smochin sălbatic. Ngede țopăia nebunește încolo și încoace printre ramuri. Apoi s-a aciuat pe o ramură și a mișcat capul spre Gingile ca și cum ar fi zis, “Aici e! Vino acum! De ce îți ia așa de mult timp?” Gingile nu putea să vadă nici o albină de sub copac, dar avea încredere în Ngede.
Post duonhoro ili atingis grandan sovaĝan figarbon. Ngede freneze saltetis inter la branĉoj. Li tiam staris sur unu branĉo kaj klinis sian kapon al Gingile kvazaŭ dirante, “Jen ĝi! Venu nun! Kio okupas vin tiom longe?” Gingile ne povis vidi iujn abelojn de sub la arbo, sed li fidis Ngede.
Așadar, Gingile și-a lăsat jos sub copac săgeata lui de vânătoare, a adunat câteva crenguțe uscate și a făcut un foc mic. Când focul ardea bine, a pus un băț lung, uscat în inima focului. Lemnul acesta era mai ales cunoscut pentru a face fum mult când ardea. A început să se cațere, ținând între dinți capătul rece al bățului care fumega.
Do Gingile demetis sian ĉaslancon sub la arbon, kunigis kelkajn sekajn branĉetojn kaj faris fajreton. Kiam la fajro bone brulis, li metis longan sekan bastonon en la koron de la fajro. Ĉi tiu ligno estis speciale konata fari multon da fumo dum ĝi brulis. Li komencis grimpi, tenante la malvarmetan finon de la fumanta bastono en siaj dentoj.
La scurt timp, a putut să audă bâzâitul tare al albinelor ocupate.
Intrau și ieșeau dintr-o scorbură în trunchiul copacului - stupul. Când Gingile a ajuns la stup a împins capătul fumegând al bățului în scorbură. Albinele au ieșit grăbindu-se afară, furioase și pornite. Zburau de acolo pentru că nu le plăcea fumul - dar nu înainte să-i fi dat lui Gingile niște înțepături dureroase!
Baldaŭ li aŭdis la laŭtan zumadon de la okupataj abeloj. Ili eniris kaj eliris el kavaĵo en la arbotrunko – sia abelujo. Kiam Gingile atingis la abelujon, li puŝis la fumantan finon de la bastono en la kavon. La abeloj elflugis, koleraj kaj kruelaj. Ili forflugis pro la fumon – sed ne antaŭ ol ili donis al Gingile dolorajn pikilojn!
Când albinele au ieșit, Gingile și-a băgat mâinile in cuib. A scos câtiva pumni buni cu faguri grei, picurând cu miere bogată și hrană albă, plină de grăsime.
A pus fagurele cu atenție în traista pe care o căra pe umăr, și a început să se dea jos din copac.
Kiam la abeloj estis ekstere, Gingile puŝis siajn manojn en la neston. Li elprenis manplenojn da la peza mielĉelaro, gutanta per riĉa mielo kaj plena de dikaj, blankaj larvoj. Li metis la vaksaĵon zorge en la saketon, kiun li portis sur sian ŝultron, kaj komencis grimpi suben laŭ la arbo.
Ngede urmărea cu nesaț tot ce făcea Gingile. Aștepta ca el să lase o bucată grasă de fagure drept dar de mulțumire pentru Ghidul de miere. Ngede se strecură de la o creangă la alta, mai aproape și mai aproape de pământ. În final Gingile a ajuns la baza copacului. Ngede statea pe o piatră lângă băiat și își aștepta răsplata.
Ngede fervore spektis ĉion, kion Gingile faris. Li atendis, ke li lasu dikan pecon de mielĉelaro kiel dankoferon al la Mielgvidisto. Ngede flirtis de branĉo al branĉo, pli kaj pli proksime al la tero. Fine Gingile atingis la fundon de la arbo. Ngede sidis sur rokon proksime al la knabo kaj atendis sian rekompencon.
Dar, Gingile a stins focul, și-a luat săgeata și a pornit să meargă acasă, ignorând pasărea. Ngede l-a strigat cu furie, ” VIC-torr! VIC-torrr!” Gingile s-a oprit, s-a uitat la mica pasăre și a râs în hohote. “Vrei ceva miere, vrei, prietene? Ah! Dar eu am făcut toată treaba și eu am primit toate înțepăturile. De ce as împărți oricare din această plăcută miere cu tine?” Apoi s-a îndepărtat. Ngede era furios! Acesta nu era un mod de a-l trata! Dar avea să se răzbune.
Gingile estingis la fajron, prenis sian lancon kaj ekmarŝis hejmen, ignorante la birdon. Ngede kolere vokis, “VIC-torr! VIC-torrr!” Gingile haltis, fiksrigardis la birdeton kaj laŭte ridis. “Vi volas iom da mielo, ĉu ne, mia amiko? Ha! Sed mi faris la tutan laboron kaj ricevis ĉiujn de la pikojn. Kial mi dividu iun el ĉi tiu dolĉa mielo kun vi?” Poste li ekiris. Ngede furiozis! Ĉi tio ne estis maniero trakti lin! Sed li venĝos.
Într-o zi, câteva săptămâni mai târziu, Gingile a auzit din nou chemarea la miere a lui Ngede. Îsi amintea de mierea delicioasă, și urmărea pasărea, din nou, cu nerabdare. După ce l-a atras pe Gingile de-a lungul marginii pădurii, Ngede s-a oprit să se odihnească într-un salcâm mare. “Ahh,” s-a gândit Gingile. “Roiul trebuie să fie in copacul ăsta.” A făcut repede focul lui mic și a început să se cațere, cu ramura fumegând între dinți. Ngede stătea și privea.
Unun tagon plurajn semajnojn poste Gingile denove aŭdis la mielan vokon de Ngede. Li memoris la bongustan mielon, kaj fervore sekvis la birdon denove. Post gvidado de Gingile laŭ la arbara rando, Ngede haltis por ripozi en granda ombrela dornarbo. “Ahh,” pensis Gingile. “La abelujo devas esti en ĉi tiu arbo.” Li rapide faris sian malgrandan fajron kaj komencis grimpi, la fumanta branĉo en liaj dentoj. Ngede sidis kaj rigardis.
Gingile se cățăra minunându-se de ce nu auzea bâzâitul obișnuit al albinelor. “Probabil roiul este adânc în copac,” gândea în sinea lui. S-a tras în sus pe o altă ramură. Dar în loc de roiul de albine, se uita fix în fața unui leopard! Leopardul era foarte furios pentru că somnul îi fusese întrerupt atât de mojicește. Și-a încruntat ochii, și-a deschis botul să-și arate dinții foarte mari și foarte ascuțiți.
Gingile grimpis, miranta kial li ne aŭdis la kutiman zumadon. “Eble la abelujo estas profunde en la arbo,” li pensis al si. Li tiris sin supren laŭ alia branĉo. Sed anstataŭ la abelujo, li fiksrigardis la vizaĝon de leopardo! Leopardo tre koleris pro la kruda interrompo de sia dormo. Ŝi duonfermis la okulojn kaj malfermis la buŝon por malkaŝi siajn tre grandajn kaj tre akrajn dentojn.
Înainte ca Leopardul să poată să-l lovească pe Gingile, el s-a zorit să se dea jos din copac. În graba lui a ratat o ramură și a aterizat cu o bufnitură puternică pe pământ răsucindu-și glezna. A schiopătat îndepărtându-se cât a putut de repede. Norocul lui că Leopardul era încă prea somnoros pentru a-l vâna. Ngede, Ghidul la miere, și-a dus la bun sfârșit răzbunarea. Și Gingile și-a învățat lecția.
Antaŭ ol Leopardo povis ĵeti sin al Gingile, li rapidis suben laŭ la arbo. Pro hasto, li maltrafis branĉon, kaj alteriĝis peze sur la teron tordante sian maleolon. Li marŝis kiel eble plej rapide. Feliĉe por li, Leopardo ankoraŭ estis tro dormema por postkuri lin. Ngede, la Mielgvidisto, venĝis sin. Kaj Gingile lernis sian lecionon.
Și astfel, când copiii lui Gingile aud povestea lui Ngede au respect pentru mica pasăre. Oricând adună miere, au grijă să lase partea cea mai mare a fagurelui pentru Ghidul la miere
Kaj do, kiam la infanoj de Gingile aŭdas la historion de Ngede, ili respektas la birdeton. Kiam ajn ili rikoltas mielon, ili certe lasas la plej grandan parton de la mielĉelaro por Mielgvidisto.
Zulu folktale
Wiehan de Jager
Carmen Onuorah
rumana
4-a nivelo
Sonregistraĵo por tiu ĉi rakonto ankoraŭ mankas.
